Gândurile mi s-au amestecat cu sufletul, de-a valma! Se întreătrund,
mă fac să trec printr-o serie de stări extreme. Mă cuprinde furia, mă apucă
nervii, mă umplu de tristeţe, zâmbesc amar, îmi pironesc privirea pierdută pe un colţ de cer şi EU-l din mine tună năvalnic.
Nu-mi doresc decât să zac! Să nu
mai vorbesc cu nimeni! Nu vreau să aud nimic, decât o melodie! Nu vreau să văd pe nimeni! Vreau doar să mă desprind de realitate şi apoi să plec, în lumea mea, acolo unde totul este frumos şi nimeni altcineva nu are acces. Acolo, nu trebuie să mai dau explicaţii, nu trebuie să-mi cer scuze pentru o reacţie
avută uneori la nervi dar care nu e răzbunare.
În această lume a mea, nu trebuie să îmi aleg cuvintele pentru a nu deranja
sau răni. Pot să iubesc liber, fără să îmi cer scuze că sufoc. Nu mai
am aşteptări, nici dureri sau suferinţe, lacrimi, dezamăgiri pentru că acolo, iubesc şi sunt iubit şi asta e tot ce contează.
În această lume a mea, nimic nu este cenzurat şi nu mi-e teamă de
felul în care tu vei reacţiona. Nu mi-e teamă de nimeni şi nimic căci această lumea a mea,
este pură, asemeni unei ape cristaline care curge asemeni timpului, lin, fără
unităţi de măsură, şi nu trebuie să dreg nici o situaţie pentru că pot să dau explicaţii, sunt ascultat şi înteles, nu sunt dat de-oparte şi nici nu
înnebunesc căutând felul în care te-aş putea convinge pe tine, că de fapt, tu eşti cea care greşeşti.
În această lume a mea, care este o lume minunată pentru că exist doar EU, un om matur cu
suflet de copil şi iubesc, iubesc aşa cum ştiu şi simt eu, prosteşte, nătâng dar iubesc cu puritatea unui suflet de copil.
În această lume a mea, exist doar eu şi povestea
mea de iubire, povestea mea de suferinţă, povestea mea nespusă şi necitită
de nimeni, doar de mine şi bucăţica mea de hârtie mototolită, numită "sufletul
meu".
În această lume a mea, eu mă hrănesc cu vise şi amintiri frumoase, mă
supradozez cu fericire, mă îmbăt cu nectarul iubirii, simt ceea ce realitatea nu
mă poate face să simt. Am marea bucurie că acolo nu e nimeni! Nimeni nu are acces!Nimeni nu mă poate răni! Nimeni nu mă poate face să
sufăr sau să plâng.
Nu ştiu dacă mi-am limpezit gândurile. Nu ştiu dacă sunt înţeles, dar ştiu
că e foarte dureros să fi judecat uneori, pe nedrept. Mai rămân o clipă în această lume a mea şi apoi, am să mă reîntorc la realitate, într-o altă lume, dincolo de adevăr, dincolo de puterea mea, într-o nesfârşită succesiune de evoluţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu