BREVET DE INVENTIE NR. 90524: ROBOT DE ANTRENAMENT LA TENIS DE MASA

   În anul 1985, IONEL SPOREA şi EMIL MARIAN au devenit primii inventatori din lume ai Brevetului de Invenţie *Robot de antrenament la tenis de masă* (OSIM nr. 90524). Atunci, noi am deschis o eră nouă şi modernă în practica şi antrena-mentul acestui sport atât de popular în întreaga lume.

   La epoca respectivă, exista un robot foarte simplu, conceput de firma suedeză STIGA. Acel robot, de dimensiuni mici, se instala cu mâna într-un loc pe masa de joc, care să-i per-mită să direcţioneze mingile doar într-un singur punct fix pe suprafaţa mesei din dreptul partenerului de antrenament şi putea să execute doar "mişcări simple de regularitate''  (minge dreaptă de forhand sau backand) iar pt. a continua antrenamentul, fiecare jucător trebuia să oprească manual din circuit robotul, să adune toate mingile de pe jos cu un coş şi apoi să le reintroducă din nou în magazia robotului pt. a putea continua practica.

   Prin concepţia robotului nostru, am revoluţionat pur şi simplu antrenamentul la tenis de masă, el fiind capabil să execute absolut ,,toate mişcările tehnice" cu mingea de celuloid din acest sport, şi să recupereze singur toate mingile returnate corect de partener în jumătatea sa de masă şi să le reintroducă automat în magazia robotului şi-n circuitul de antrenament:

- minge de atac şi contra-atac dreaptă (fără efect)

- minge cu efect lateral (topspin, side-spin) de forhand şi de backand

- minge tăiată de apărare (joc de mijloc sau apărare clasică la distanţă de masă)

- servicii de toate tipurile (scurte şi lungi)

- mingi cu direcţionare scurtă sau lungă pe suprafaţa mesei, într-un singur punct fix (antrenament de regularitate al unui procedeu tehnic) sau cu direcţionare aleatorie şi viteze variabile, fără ca partenerul de antrenament să ştie unde cade mingea pe suprafaţa mesei de joc.

- programe de antrenament complexe cu procedeuri tehnice combinate (atac, apărare, contra-atac, topspin etc.)

- programe de antrenament pt. orice nivel al jucătorilor, atât pt. începători cât şi al sportivilor de mare performanţă.

(viteza de executie se putea regla între 2 mingi pe secundă / la o minge la câteva secunde).

   Prototipul nostru a fost evaluat şi omologat câteva luni de către Federaţia Română de Tenis de Masă, fiind testat în cadrul Centrului Naţional, de către sportivi şi antrenori de mare valoare din acea perioadă, fiind foarte apreciat (printre aceş-tia numărându-se: Ella Constantinescu Tzeller, antrenor federal; Otilia Badescu, campioană europeană de junioare). A urmat apoi producţia de serie a mai multor roboţi care au fost repartizaţi la câteva cluburi din ţară.

   În anul 1986, am participat cu el la Târgul Internaţional de Materiale Sportive de la Moscova, unde am obţinut Premiul Special, dar şi unde robotul nostru a fost filmat şi fotografiat de toată lumea prezentă acolo. Apoi, în anul 1988 am fost laureaţi cu Marele Premiu la Salonul National de Inventii de la Arad, primiind totodată şi o recunoastere ştinţifică a invenţiei noastre pe plan internaţional.

   Dar cum, în epoca respectivă, România era încă o ţară comunista în care nu exista proprietatea privată a invenţiilor, noi am fost consideraţi doar autorii acestui brevet de invenţie iar proprietar al invenţiei noastre a devenit, Statul român. Si datorită faptului că România nu a protejat invenţia noastră la nivel internaţional şi după prezentarea lui la expoziţia de la Moscova dar şi la alte competiţii de anvergură, el a fost "copiat şi furat" de alte firme din străinătate, care apoi au fabricat modele noi sub diferite mărci, aşa că, pe parcursul anilor alţii au devenit milionari în locul nostru.

   După apariţia robotului nostru în tenis de masă, au apărut şi alte modele de roboţi în alte sporturi care utilizau o minge de joc: tenis, base-balle, footbal american, voley-balle dar care au utilizat acelaşi principiu de funcţionare dar în raport cu mingea şi suprafaţa de joc specifică! Deci, putem spune ca noi am fost "şi pionierii" robotizării antrenamentelor în mai multe discipline sportive.

   Ştiu, uneori mă gândesc cu tristeţe la toate acestea, dacă ne-am fi născut pe alte meleaguri alte şi am fi făcut această invenţie acolo, am fi fost cu siguranţă recompensaţi mult mai bine şi am fi beneficiat de multe avantaje financiare în ziua de azi. Dar alteori, mă gândesc totuşi cu mândrie, că această glorie şi satisfacţie personală de a fi primii inventatori din lume ai acestui robot nu ne-o poate lua nimeni şi de multe ori acest lucru este mai important decât un pumn de dolari.

   Şi cine ştie, poate că într-o bună zi, cineva se va hotărî să ne recunoască acest merit la nivel internaţional, poate chiar la ITTF dacă nu, cu siguranţă vom fi la fel de mulţumiţi sufleteşte. Dacă cineva doreşte să obţină mai multe informaţii referitoare la invenţia noastră şi să-i prezentăm şi Brevetul de Invenţie, o vom face cu mare plăcere. Sau se poate informa la OSIM, la Federaţia Română de Tenis de Masă.

ASA SUNT EU…UN VISATOR!

   M-am născut pe 19 iulie 1957 la Timişoara, poate cel mai frumos şi modern oraş al României dar mi-am petrecut anii copilăriei la Bocşa, un mic orăşel de munte din judeţul Caraş-Severin. Aici am făcut primii mei paşi la şcoala, şi-mi face plăcere, să-mi amintesc de prima mea învăţătoare, d-na Marcela, care mi-a descifrat tainele ascunse ale învaţăturii.

   Apoi, tot aici, mi-am făcut unii dintre cei mai buni prieteni ai copilăriei şi am pătruns în lumea sportului, la fotbal şi tenis de masă (şi am să-l amintesc pe regretatul meu antrenor, Petru Bojincă care mi-a pus prima paletă în mână şi mi-a dat pasiunea pentru acest sport, în care mai târziu, aveam să fac performanţă pe plan internaţional). 

   În copilărie, am trecut prin câteva întâmplări dintre cele mai incredibile care de fapt, aveau să mă urmărească mai toată viaţa, peste tot pe unde am ajuns! Am crescut în greutăţi mari şi neajunsuri dar aveam mereu acel "surâs şi acea dinamică" a unui copil care trecea cu zâmbetul pe buze peste toate acestea fără să-i pese prea mult dar mai ales cu spe-ranţă şi optimism, cu multă ambiţie şi mult curaj.

   Am învăţat tot timpul foarte bine la şcoală, am făcut sport de performanţă şi am avut ocazia să călătoresc prin toată ţara, să-mi fac un "nume" şi să urmez principii sănătoase în viaţă care m-au ajutat mai târziu. Am fost de mic copil "un suflet sensibl, tandru şi romantic" am avut iubirile mele mici şi nevinovate de adolescent care mi-au rămas mereu în suflet. Dar în acelaşi timp mi-am format şi un caracter puternic, ambiţios, perseverent de care aveam ne-voie pt. a face faţă tuturor greutăţilor şi încercărilor prin care aveam să trec de-a lungul vieţii, făcând din mine un om adevărat, puternic şi matur.

   Datorită faptului că tatăl meu a fost transferat în interes de serviciu la Bucureşti în 1978, ne-am mutat acolo cu toată familia, şi eu am avut marea oportunitate să lucrez la cea mai renumită intreprindere din vremea respectivă, IMGB, o mare uzină de peste 15.000 angajaţi, foarte modernă şi complexă. Pe parcursul anilor, am reuşit foarte bine să îmbin cariera mea profesională cu activitatea sportivă, atât cât sistemul comunist mi-a permis, nefiind niciodată membru de partid.

   În anul 1985, împreună cu Emil Marian, am devenit primii inventatori din lume ai Robotului modern de antrenament la tenis de masă (Brevet OSIM nr. 90524). Invenţia noastră a revoluţionat pur şi simplu antrenametul la acest sport atât de popular în întreaga lume (amănunte mai multe despre această invenţie veţi descoperi citind articolul de mai sus, Brevet de Invenţie).

   Au urmat perioade în vremea respectivă în care am fost şi pe cele mai înalte culmi ale gloriei sau în vârful piramidei dar am trecut şi prin infern, constatând de fapt, ca atât Iad-ul cât şi Rai-ul se află amândouă aici, pe Pământ! Dar de fiecare dată am avut forţa şi puterea să "renasc din propria-mi cenuşă" şi să reiau viaţa de la zero şi să ajung din nou sus, acolo unde sunt şi acum.

   După căderea comunismului în decembrie 1989 şi ca mai toţi românii de atunci, săturaţi de nedreptăţile vieţii în care am trăit atâţia ani, am plecat imediat în Belgia unde m-am stabilit cu familia, într-o staţiune foarte frumoasă pe malul Mării Nordului, la Wenduine. Aici, am continuat să antrenez la două cluburi (Wenduine şi Torhout) şi tot aici, la Bruge, s-a născut şi Ionuţ, în anul 1992. A fost primul nostru contact cu o ţară civilizată şi democrată, cu "lumea nouă" şi doamne, cât de greu ne-a fost la început să ne adaptăm dar am reuşit foarte bine pe parcurs. Mai târziu ni s-a înfiripat idea emigrării definitive în Canada, unde am ajuns în 1994, stabiliindu-ne la Montréal, unde locuiesc şi acum.

   De-a lungul timpului, prin ambiţia, perseverenţa mea şi capacitatea de adaptare la orice fel de situaţii, competenţele acumulate, felul meu mai bătăios de a-mi urmări ţelurile şi obiectivele propuse în viaţă, prin tot felul de cursuri şi specializări tehnice în cadrul unor firme renumite din Canada şi Statele Unite ale Americii dar mai ales printr-un curaj de a-mi demonstra mie însumi că pot fi capabil să realizez orice mi-am propus în viaţă, am reuşit să lucrez ca şi Manager de mentenanţă şi producţie, la unele dintre cele mai renumite companii din lume: General Motors, Bridgestone, Rolls-Royce, Paccar. La GM, după numai un an, am fost numit în "Colectivul Supervizorilor de Excelenţă" reuşind să fiu printre puţinii manageri ai companiei care au atins 100 % toate obiectivele de performanţă.

   De asemenea, am continuat să antrenez la tenis de masă, am fost mulţi ani, antrenor şef la mai multe cluburi, apoi, chiar am făcut parte din colectivul de antrenori (juniori şi se-niori) ai provinciei Québec iar mai târziu, al echipei naţionale de juniori a Canadei. Am format şi antrenat tineri atleţi care pe parcursul anilor au devenit sportivi de performanţă la nivel internaţional (printre ei, chiar şi cei doi băieţi ai mei, Bogdan şi Ionuţ Andrei). Datorită acestor rezultate de excepţie, am câştigat de două ori (1996 si 2000) titlul de "Cel mai Bun Antrenor al Anului".

   Am participat, în calitate de antrenor al echipei naţionale de juniori a Canadei la mai multe competiţii internaţionale, cea mai importantă fiind "Campionatul Mondial Şcolar din Franţa, 2000" şi unde, Canada s-a clasat pe locul 7 în lume, fiind cea mai bună performanţă din istoria tenisului de masă canadian. La această competiţie, noi am câştigat şi trofeul "Fair Play".  

   Datorită unor împrejurări norocoase din viaţa mea, de-a lungul anilor, am avut ocazia să întâlnesc şi să dau mâna cu mai multe personalităţi marcante din lume. Prima ocazie s-a ivit când eram adolescent, părinţii mei fiind de credinţă baptistă, m-au luat odată cu ei, la deschiderea celei mai mari biserici baptiste din România, construită la Arad, de câtre Statele Unite ale Americii. La acest eveniment, au participat câteva personalităţi recunoscute în întreaga lume (fiind şi ei baptişti) şi cum era obiceiul, la terminarea serviciului religios, aceştia aşteptau afară la uşă şi dădeau mâna cu toţi oamenii care ieşeau din biserică. Fiind şi eu prezent acolo, am avut onoarea să dau mâna cu domnul NEIL ARMOSTRONG, primul om care a păşit pe Lună!!! Acest eveniment m-a marcat toată viaţa mea.

   Apoi, lucrând la IMGB şi fiind o uzină foarte modernă unde dictatorul Ceausescu invita toţi Şefii de stat străini care ne vizitau ţara iar eu, ocupându-mă mereu de organizarea unei expoziţii de SDV-uri chiar pe aleea vizitei, dinainte stabilită şi deci, în drumul coloanei de demnitari, am avut ocazia să dau mâna cu trei Şefi de Stat: Edward Shreyer, Guvernatorul General al Canadei; Indira Ghandi, Prim-Ministru al Indiei; Eric Honecker, Preşedintele Republicii Democratice a Germaniei.

   Dar viaţa mea a fost mereu presărată "de urcuşuri şi coborâşuri", mereu de un pas înapoi, urmat apoi, de un mare salt înainte! Am fost un om foarte ambiţios, hotărât, dinamic, capabil, diplomat, bine organizat, un foarte bun comunicator şi strateg, perseverent, stilat şi manierat, educat, care a ştiut mereu ce vrea în viaţă şi care a reuşit mereu aproape foarte bine, uneori, chiar imposibilul. Am avut mai multe accidente foarte grave în viaţa mea în care, de cele mai multe ori, toată lumea "îşi făcea cruce" văzându-mă că am scăpat cu viaţă uneori din situaţii imposibile, în care totul a atârnat doar de "firul veiţii" dar probabil ca firul veiţii mele a fost făcut din oţel, ca să dureze cât mai mult.

   Chiar şi acum recent, aici în Canada am avut un accident foarte grav la serviciu, când o piesă  metalică de aproape o tonă a căzut peste mine şi atunci, în acele momente, pot să spun că am văzut şi chiar am simţit "moartea cu ochii" apoi, am mers luni de zile în scaun rulant, în cârje şi cu baston. De asemenea, am scăpat chiar ca prin minune şi dintr-o  "embolie pulmonară" în urma acestui accident şi am fost salvat în ultimele minute, când nimeni nu mai credea! Acum, când mă vad că totuşi merg bine, nu pot decât să-mi imaginez, că totul a fost posibil doar mulţumită griji şi  dragostei lui Dumnezeu faţă de mine.

   Stiu, aşa mi-a fost hărăzit Destinul meu în această viaţă, să trec şi prin Iad, să trec prin atâtea accidente dar să scap de fiecare dată cu viaţă, să fiu uneori foarte sus, ca apoi să pierd totul şi iar s-o iau de la zero şi de la capăt. Uneori, orice am vrea să facem sau să fim, ne luptam în zadar, trebuie doar să ne urmăm calea Destinul care ne-a fost hărăzit şi atât cât ne este firul vieţii. Ce va urma de acum încolo, doar Destinul şi Dumnezeu probabil că ştiu! Eu nu fac altceva decât să-mi urmez calea predestinată

   Am doi băieţi minunaţi (Bogdan, născut în 1984 şi Ionuţ Andrei, în 1992) şi de care sunt foarte mândru, reuşind să-i educăm şi să-i creştem în spiritul şi principiul valorilor noastre familiale, cu respect şi bun simţ. Amândoi au reuşit foarte bine până acum la şcoală şi-n viaţa lor şi sunt convins că sunt pe drumul cel bun.

   De mic copil, am scris poezie de suflet, romantică, mai întâi am publicat prin gazetele de perete ale şcolii generale, apoi, prin reviste literare, am adunat peste 100 de poezii şi iată că, pe 23 decembrie 2011, mi-am publicat şi primul meu volum: Insula Trandafirilor, la editura Nagard din Lugoj. O carte romantică, în care mi-am transcris trăirile şi simţirile mele sufleteşti şi poeziile mele de dragoste şi de suferinţă. Apoi, pe 15 iunie 2012, la libraria Cărtureşti din Iaşi, mi-am publicat şi romanul ,,Dincolo de iubire şi ură''...o carte despre viaţa unui om, aşa cum a fost ea traită, şi cu bune, şi cu rele, dincolo de mizeria lumii, blestemelor iubirii şi urii omeneşti, şi care prin atingere s-au transformat în mângâieri sufleteşti, speranţă de viaţă şi  puterea de a renaşte de fiecare dată din propria-i cenuşă.

   Dar cea mai mare satisfacţie în domeniul literar a venit atunci, când la moartea Prinţesei Diana în 1997, în urma acelui teribil accident de maşină, i-am compus două poeme pe care le-am trimis la Ambasada Marii Britanii din Canada şi trei săptămâni mai târziu, am primit acasă "O SCRISOARE DE MULŢUMIRE" SEMNATĂ DE FAMILIA REGALĂ LA PALATUL KENSINGTON DIN LONDRA.

   Da, recunosc, am fost şi sunt un visător! Mi-am hrănit mereu copilăria cu visul de a fi, s-ajung savant sau scriitor, să vindec oameni sau să zbor...şi acest lucru îl ştiu doar eu, şi nu are rost acum să vă mint, aşa am fost mereu şi sunt.