Lumea virtuală! Milioane de oameni, de fotografii, de Speranţe şi aproape tot atâtea minciuni, false incertitudini şi dezamăgiri, uneori.
După o zi infernală, te aşezi în faţa calculatorului şi începi să trăieşti o altă viaţă, vrei să scapi din cotidianul pe care nu-l mai poţi suporta, să scapi de oamenii pe care-i întâlneşti zilnic şi care sunt invariabil plictisitori. Vrei să visezi din nou! Vrei să speri. Iluzii pe care ţi le creezi în inconstienţă! Te rupi de realitate şi visezi că ţi se va întâmpla ceva frumos, că vei întâlni oameni deosebiţi, aşa cum nu există acolo, afară.
Probabil cu mulţi dintre ei ai făcut odată, fără să-ţi dai seama, un schimb de priviri undeva, fără să ştiţi că va veţi întâlni cândva peste timp, în această lume virtuală. Uiţi de tot şi de toate, trăieşti intens fiecare secundă aici, îţi bate inima cu putere când vezi un profil care te-a atras: ”poate este el cel pe care îl aştept”...''poate este ea cea pe care o caut''! Apoi, totul se transformă în dezamăgire şi cauţi iar şi iar...
Ne irosim timpul pe care nu îl avem în căutarea a “ceva”, de multe ori nici noi nu ştim de ce o facem. Mulţi poate sunt căsătoriţi şi vor să scape de rutina de zi cu zi, de partenerul cu care trăiesc ani lungi de monotonie, vor să înveţe să iubească din nou, vor să fie iubiţi cu pasiunea de care au avut parte cândva, se hrănesc cu iluzii uneori deşarte.
Întotdeauna, oamenii pe care îi întâlnim aici sunt, în opinia noastră, mult mai buni decât cei de “afară”, asta pentru că aici, ei au curajul de a-şi descoperi sufletul. Cu o mască pe faţă, oricine are curaj, ne putem asemui oarecum cu hoţii! Suntem hoţi de suflete, de fotografii! Fiecare dintre noi avem poze cu oameni pe care nu i-am întâlnit şi poate nici nu-i vom întâlni vreodată în viaţa noastră, reală.
Aşteptăm cu nerăbdare un răspuns la vreun mesaj trimis în eter, emoţii, frământări. Este foarte greu să întâlneşti în viaţa reală o persoană pe care ai cunoscut-o aici, şi să crezi că ea va fi cu siguranţă o altă persoană decât cea pe care o aşteptai, pe care ţi-ai imaginat-o sau poate este mult peste aşteptările tale şi, în acest caz, este şi mai greu.
Te străduieşti să placi, să faci faţă situaţiei, îi simţi privirea acuzatoare şi staţi o oră faţă în faţă, fără să reuşiţi să legaţi o conversaţie decentă, ”ne auzim la telefon”… ''mai vorbim mâine”…o sărutare pe obraz sau pe gură şi, din momentul în care ţi-a întors spatele, simţi că nu vă veţi mai întâlni şi vedea niciodată!
Suntem toţi oare vânzători şi cumpărători de iluzii? Şi, în acelaşi timp, căutători de comori? Eu, am căutat mereu o femeie la fel ca şi mine, puternică dar şi sensibilă în suflet, romantică, pasională, senzuală în iubire, în acelaşi timp, o femeie care să ştie să privească în sufletul cuiva, o femeie pentru care viaţa în sine, nu reprezintă un lung şir de com-promisuri, ci un amalgam de respect, dragoste şi onestitate.
Mă gândesc la acea femeie aşa cum şi ea se gândeşte la mine, fără să ştie că amândoi existăm, totuşi, undeva în realitate, dincolo de această “lume virtuală”! Toţi căutăm o iubire sinceră, curată, ce izvorăşte dintr-un suflet pur, dar oare câţi ştim să dăruim şi să primim, iubirea?
Viaţa nu este o cursă, ci doar o călătorie care trebuie sa-vurată pas cu pas. Ieri e "istorie". Mâine e "mister". Azi e un "cadou". Bucură-te de el, dacă într-o zi ai ocazia să-l primeşti şi considerăte fericit. Şi totuşi, în această “lume virtuală” am avut ocazia şi posibilitatea uneori, să întâlnesc şi persoane serioase, de calitate, sincere. Odată, chiar am crezut că mi-am găsit aici “sufletul pereche”, dar cred că nu am ştiut eu atunci prea bine să sesizez această şansă pentru că, el, Destinul, ne aduce uneori paşii pe acelaşi drum dar apoi ne lasă să ne descurcăm singuri.
Uneori, iubirea ne bate la poarta sufletului, chiar aici, în această lume virtuală, dar dacă atunci, nu avem puterea s-o simţim, şi să-i deschidem poarta sufletului, ea pleacă mai departe iar noi vom rămâne mereu singuri şi vom da vina pe neşansă, când de fapt, principalii vinovaţi suntem noi.
După o zi infernală, te aşezi în faţa calculatorului şi începi să trăieşti o altă viaţă, vrei să scapi din cotidianul pe care nu-l mai poţi suporta, să scapi de oamenii pe care-i întâlneşti zilnic şi care sunt invariabil plictisitori. Vrei să visezi din nou! Vrei să speri. Iluzii pe care ţi le creezi în inconstienţă! Te rupi de realitate şi visezi că ţi se va întâmpla ceva frumos, că vei întâlni oameni deosebiţi, aşa cum nu există acolo, afară.
Probabil cu mulţi dintre ei ai făcut odată, fără să-ţi dai seama, un schimb de priviri undeva, fără să ştiţi că va veţi întâlni cândva peste timp, în această lume virtuală. Uiţi de tot şi de toate, trăieşti intens fiecare secundă aici, îţi bate inima cu putere când vezi un profil care te-a atras: ”poate este el cel pe care îl aştept”...''poate este ea cea pe care o caut''! Apoi, totul se transformă în dezamăgire şi cauţi iar şi iar...
Ne irosim timpul pe care nu îl avem în căutarea a “ceva”, de multe ori nici noi nu ştim de ce o facem. Mulţi poate sunt căsătoriţi şi vor să scape de rutina de zi cu zi, de partenerul cu care trăiesc ani lungi de monotonie, vor să înveţe să iubească din nou, vor să fie iubiţi cu pasiunea de care au avut parte cândva, se hrănesc cu iluzii uneori deşarte.
Întotdeauna, oamenii pe care îi întâlnim aici sunt, în opinia noastră, mult mai buni decât cei de “afară”, asta pentru că aici, ei au curajul de a-şi descoperi sufletul. Cu o mască pe faţă, oricine are curaj, ne putem asemui oarecum cu hoţii! Suntem hoţi de suflete, de fotografii! Fiecare dintre noi avem poze cu oameni pe care nu i-am întâlnit şi poate nici nu-i vom întâlni vreodată în viaţa noastră, reală.
Aşteptăm cu nerăbdare un răspuns la vreun mesaj trimis în eter, emoţii, frământări. Este foarte greu să întâlneşti în viaţa reală o persoană pe care ai cunoscut-o aici, şi să crezi că ea va fi cu siguranţă o altă persoană decât cea pe care o aşteptai, pe care ţi-ai imaginat-o sau poate este mult peste aşteptările tale şi, în acest caz, este şi mai greu.
Te străduieşti să placi, să faci faţă situaţiei, îi simţi privirea acuzatoare şi staţi o oră faţă în faţă, fără să reuşiţi să legaţi o conversaţie decentă, ”ne auzim la telefon”… ''mai vorbim mâine”…o sărutare pe obraz sau pe gură şi, din momentul în care ţi-a întors spatele, simţi că nu vă veţi mai întâlni şi vedea niciodată!
Suntem toţi oare vânzători şi cumpărători de iluzii? Şi, în acelaşi timp, căutători de comori? Eu, am căutat mereu o femeie la fel ca şi mine, puternică dar şi sensibilă în suflet, romantică, pasională, senzuală în iubire, în acelaşi timp, o femeie care să ştie să privească în sufletul cuiva, o femeie pentru care viaţa în sine, nu reprezintă un lung şir de com-promisuri, ci un amalgam de respect, dragoste şi onestitate.
Mă gândesc la acea femeie aşa cum şi ea se gândeşte la mine, fără să ştie că amândoi existăm, totuşi, undeva în realitate, dincolo de această “lume virtuală”! Toţi căutăm o iubire sinceră, curată, ce izvorăşte dintr-un suflet pur, dar oare câţi ştim să dăruim şi să primim, iubirea?
Viaţa nu este o cursă, ci doar o călătorie care trebuie sa-vurată pas cu pas. Ieri e "istorie". Mâine e "mister". Azi e un "cadou". Bucură-te de el, dacă într-o zi ai ocazia să-l primeşti şi considerăte fericit. Şi totuşi, în această “lume virtuală” am avut ocazia şi posibilitatea uneori, să întâlnesc şi persoane serioase, de calitate, sincere. Odată, chiar am crezut că mi-am găsit aici “sufletul pereche”, dar cred că nu am ştiut eu atunci prea bine să sesizez această şansă pentru că, el, Destinul, ne aduce uneori paşii pe acelaşi drum dar apoi ne lasă să ne descurcăm singuri.
Uneori, iubirea ne bate la poarta sufletului, chiar aici, în această lume virtuală, dar dacă atunci, nu avem puterea s-o simţim, şi să-i deschidem poarta sufletului, ea pleacă mai departe iar noi vom rămâne mereu singuri şi vom da vina pe neşansă, când de fapt, principalii vinovaţi suntem noi.
