Cum vrei să-ţi urmezi inima, când fiinţa ta este captivă în cetatea gândurilor? Viaţa? O carte, în care fiecare suflet se iscăleşte de fiecare dată altfel.
Căutând prin istoria mea personală şi frunzărind amorurile pe care le-am trăit, încerc să găsesc sensuri noi, seve noi pentru dragostea mea mare, definitivă, pe care vreau să o păstrez neciobită. Privind în urmă, constat cu câtă uşurinţă am expediat în uitare, iubirile în care trupurile nu s-au atins niciodată, dar sufletele au fost flămânde unul de celălalt. În schimb, cele în care n-a fost iubire, doar câte-o atingere vinovată şi trecătoare, stau bine scrijelite pe liste. În schimb, amoruri de-o primăvară, sau chiar de-o seară, fac parte adânc din viaţa mea. Nu le pot renega, nu mă pot dezice de ele, deşi aş vrea. Pentru că a existat atingere şi pentru că nimeni, niciodată, nu va putea contesta povara splendidă a materialului.
Când te intreabă cineva dacă ai avut sau nu ceva de împărţit cu o femeie/bărbat, precizează: "te-ai culcat cu ea/el sau nu?" Dacă spui că nu, răsuflă uşuraţi. N-a fost deci nimic! Şi totuşi, eu îndrăznesc să cred că trupul nu e mai presus de suflet. Că ar trebui să stivuim în altă ordine iubirile, una peste alta. Să putem şterge din istorie amorurile în care doar carnea amară s-a mistuit în întâlnire, o carne fără aspiraţii la eternitate, şi să dăm dreptul la slavă amorurilor în care am sperat până la cer, chiar dacă degetele nu au ajuns niciodată mai departe de taste.
Şi apoi, după reaşezarea în înţelesuri, să recunoaştem că, de fapt, la Judecata de apoi, nu vor fi cântărite nici unele, nici altele. Jumătăţile de măsură vor fi azvârlite în iadul anilor pierduţi. Şi doar marile iubiri, în care şi sufletele s-au recunoscut, şi trupurile s-au împlinit unul prin celălalt, vor fi argumente ale eternităţii.
Iubirile rare, de care nu avem parte decât o dată într-o viaţă de om, iubirile nesfârşite cu trup şi suflet, cu lacrimi şi miracol, cu verighetă albă pe deget, cu flori albe, la început de primăvară capricioasă chiar dacă îmi spun uneori, că puterea mea nebunească de a mă îndrăgosti, fără să ţin seama de circumstanţele concrete, palpabile şi cel mai adesea, nemiloase pentru dragostea mea, este un dar pe care l-am primit şi de care trebuie să mă bucur.
Mă cuibaresc în catifeaua gândului că, astfel, mi-a fost dat să trăiesc mai multe vieţi deodată, în vreme ce aşa zişii norocoşi, ce şi-au găsit din prima iubirea cea mare, au primit la pachet odată cu nunta, un destin modest, liniar.
Am iubit cândva o femeie, pe care însă nu am întâlnit-o niciodată în realitate. Dar mi-am petrecut săptămâni bune, luni chiar din viaţă scriindu-i, împărtăşind cu ea cele mai ascunse gânduri şi tresăriri ale mele.
Am construit cu EA şi pentru EA, o lume a viitorului în care ar fi trebuit să ne regăsim. Şi să fim fericiţi. În care să fim prieteni, şi iubiţi, şi fraţi, şi soţi, şi părinţi. N-a fost nimic din toate astea. N-am fost nimic unul pentru altul.
E un pic ciudat, cum doar EA a reuşit să alunge toţi norii din viaţa mea, să facă să răsăra soarele în monentul în care nu mai credeam că cineva va putea să reuşească asta! Mii de gânduri rătăcite au fost adunate doar pentru EA în mintea mea, sentimente adormite au fost readuse la viaţă de un simplu gând spre EA.
Cele mai frumoase sentimente au fost doar pt. EA, fiecare secundă fără prezenţa ei, chiar dacă era una doar virtuală, mă durea. Fiecare clipă petrecută cu EA în suflet, trecea ca o adiere de vânt, şi am crezut, şi am sperat, şi am visat, că am s-o întâlnesc într-o bună zi, şi-n realitate.
Visam efectiv la EA cu ochii deschişi şi speram că momentul acela când ne vom întâlni, va fi cel mai fericit din viaţa mea. Am întâmpinat, cu EA în gând, fiecare răsărit de soare. Am petrecut cu EA fiecare apus. Am păşit în prag de seară şi noapte cu EA în vis.
Pentru că EA, a fost aceea pe care mi-am dorit-o dintotdeauna într-un vis de iubire, şi doar EA mi-ai dăruit o iubire de vis, chiar dacă a fost doar virtuală! Doar EA mi-a învăţat sufletul să iubească sincer şi cu pasiune.
Uneori, simţeam nevoia s-o cuprind, s-o strâng, s-o simt că ţin în braţe întreaga planetă cu toate primăverile ei, cele trecute şi cele ce vor veni. Pentru că EA, a fost parfumul lor, primăvara mea eternă, colţişorul meu de cer senin împodobit cu ninsori nesfârşite de petalele pomilor înfloriţi.
Şi doar pe EA, o voi purta mereu în suflet ca pe o primă şi desăvârşită iubire, a iubirii mele! Ca pe o noapte albastră de catifea înmiresmată cu parfum de suflet. Şi acum, încă aş mai vrea să-i spun, la fiecare răsărit de soare, simplu şi curat, că mi-e un DOR NEBUN DE TINE.
Dar EA, a ales să spună că nu a existat niciodată sau că a existat doar într-un vis efemer, virtual, imaginar, în spatele unor taste ale calculatorului! Dar eu cred ca EA, a făcut parte din viaţa mea, profundă, dureroasă, împărtăşită.
EA, necunoscuta, ştie despre mine lucruri pe care, poate femeile care au dormit pe aceeaşi pernă cu mine, nu le vor afla niciodată pentru că doar cu EA, mi-am eliberat sufletul de toată povara unei vieţi, uneori atât de flămânde de iubire.
Acum, în panoplia iubirilor mele, EA nu cântăreste mai mult decăt o umbră. Pentru că asta a ales EA să fie, pentru că doar atât fost, o umbră, o himeră otravită.
Căutând prin istoria mea personală şi frunzărind amorurile pe care le-am trăit, încerc să găsesc sensuri noi, seve noi pentru dragostea mea mare, definitivă, pe care vreau să o păstrez neciobită. Privind în urmă, constat cu câtă uşurinţă am expediat în uitare, iubirile în care trupurile nu s-au atins niciodată, dar sufletele au fost flămânde unul de celălalt. În schimb, cele în care n-a fost iubire, doar câte-o atingere vinovată şi trecătoare, stau bine scrijelite pe liste. În schimb, amoruri de-o primăvară, sau chiar de-o seară, fac parte adânc din viaţa mea. Nu le pot renega, nu mă pot dezice de ele, deşi aş vrea. Pentru că a existat atingere şi pentru că nimeni, niciodată, nu va putea contesta povara splendidă a materialului.
Când te intreabă cineva dacă ai avut sau nu ceva de împărţit cu o femeie/bărbat, precizează: "te-ai culcat cu ea/el sau nu?" Dacă spui că nu, răsuflă uşuraţi. N-a fost deci nimic! Şi totuşi, eu îndrăznesc să cred că trupul nu e mai presus de suflet. Că ar trebui să stivuim în altă ordine iubirile, una peste alta. Să putem şterge din istorie amorurile în care doar carnea amară s-a mistuit în întâlnire, o carne fără aspiraţii la eternitate, şi să dăm dreptul la slavă amorurilor în care am sperat până la cer, chiar dacă degetele nu au ajuns niciodată mai departe de taste.
Şi apoi, după reaşezarea în înţelesuri, să recunoaştem că, de fapt, la Judecata de apoi, nu vor fi cântărite nici unele, nici altele. Jumătăţile de măsură vor fi azvârlite în iadul anilor pierduţi. Şi doar marile iubiri, în care şi sufletele s-au recunoscut, şi trupurile s-au împlinit unul prin celălalt, vor fi argumente ale eternităţii.
Iubirile rare, de care nu avem parte decât o dată într-o viaţă de om, iubirile nesfârşite cu trup şi suflet, cu lacrimi şi miracol, cu verighetă albă pe deget, cu flori albe, la început de primăvară capricioasă chiar dacă îmi spun uneori, că puterea mea nebunească de a mă îndrăgosti, fără să ţin seama de circumstanţele concrete, palpabile şi cel mai adesea, nemiloase pentru dragostea mea, este un dar pe care l-am primit şi de care trebuie să mă bucur.
Mă cuibaresc în catifeaua gândului că, astfel, mi-a fost dat să trăiesc mai multe vieţi deodată, în vreme ce aşa zişii norocoşi, ce şi-au găsit din prima iubirea cea mare, au primit la pachet odată cu nunta, un destin modest, liniar.
Am iubit cândva o femeie, pe care însă nu am întâlnit-o niciodată în realitate. Dar mi-am petrecut săptămâni bune, luni chiar din viaţă scriindu-i, împărtăşind cu ea cele mai ascunse gânduri şi tresăriri ale mele.
Am construit cu EA şi pentru EA, o lume a viitorului în care ar fi trebuit să ne regăsim. Şi să fim fericiţi. În care să fim prieteni, şi iubiţi, şi fraţi, şi soţi, şi părinţi. N-a fost nimic din toate astea. N-am fost nimic unul pentru altul.
E un pic ciudat, cum doar EA a reuşit să alunge toţi norii din viaţa mea, să facă să răsăra soarele în monentul în care nu mai credeam că cineva va putea să reuşească asta! Mii de gânduri rătăcite au fost adunate doar pentru EA în mintea mea, sentimente adormite au fost readuse la viaţă de un simplu gând spre EA.
Cele mai frumoase sentimente au fost doar pt. EA, fiecare secundă fără prezenţa ei, chiar dacă era una doar virtuală, mă durea. Fiecare clipă petrecută cu EA în suflet, trecea ca o adiere de vânt, şi am crezut, şi am sperat, şi am visat, că am s-o întâlnesc într-o bună zi, şi-n realitate.
Visam efectiv la EA cu ochii deschişi şi speram că momentul acela când ne vom întâlni, va fi cel mai fericit din viaţa mea. Am întâmpinat, cu EA în gând, fiecare răsărit de soare. Am petrecut cu EA fiecare apus. Am păşit în prag de seară şi noapte cu EA în vis.
Pentru că EA, a fost aceea pe care mi-am dorit-o dintotdeauna într-un vis de iubire, şi doar EA mi-ai dăruit o iubire de vis, chiar dacă a fost doar virtuală! Doar EA mi-a învăţat sufletul să iubească sincer şi cu pasiune.
Uneori, simţeam nevoia s-o cuprind, s-o strâng, s-o simt că ţin în braţe întreaga planetă cu toate primăverile ei, cele trecute şi cele ce vor veni. Pentru că EA, a fost parfumul lor, primăvara mea eternă, colţişorul meu de cer senin împodobit cu ninsori nesfârşite de petalele pomilor înfloriţi.
Şi doar pe EA, o voi purta mereu în suflet ca pe o primă şi desăvârşită iubire, a iubirii mele! Ca pe o noapte albastră de catifea înmiresmată cu parfum de suflet. Şi acum, încă aş mai vrea să-i spun, la fiecare răsărit de soare, simplu şi curat, că mi-e un DOR NEBUN DE TINE.
Dar EA, a ales să spună că nu a existat niciodată sau că a existat doar într-un vis efemer, virtual, imaginar, în spatele unor taste ale calculatorului! Dar eu cred ca EA, a făcut parte din viaţa mea, profundă, dureroasă, împărtăşită.
EA, necunoscuta, ştie despre mine lucruri pe care, poate femeile care au dormit pe aceeaşi pernă cu mine, nu le vor afla niciodată pentru că doar cu EA, mi-am eliberat sufletul de toată povara unei vieţi, uneori atât de flămânde de iubire.
Acum, în panoplia iubirilor mele, EA nu cântăreste mai mult decăt o umbră. Pentru că asta a ales EA să fie, pentru că doar atât fost, o umbră, o himeră otravită.
